Şcoala de vară „Al. Mocioni” 2016 cu multă muzică, drumeţii şi veselie - O tabără dedicată copiilor români din Ungaria şi Serbia
Pentru a patra oară consecutiv, şi în vara
anului 2016 am reuşit să organizăm Şcoala de vară „Alexandru Mocioni” pentru
copiii români din Serbia şi Ungaria, datorită sprijinului financiar pe care
Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria l-a obţinut printr-un proiect
câştigat la Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni,
din Bucureşti. Tabăra organizată în perioada 1–6 iulie 2016 a cuprins de această dată, pe lângă
cursurile despre istoria, limba şi identitatea românească, şi foarte multă
muzică, drumeţii în munţii Codru Moma din jurul staţiunii Moneasa şi fotbal,
discotecă, voie bună.
Mai jos ar trebui să urmeze compunerile copiilor participanţi la şcoala
de vară despre experienţele trăite în tabără, dar nici cel mai sever
organizator nu a putut să-i convingă să stea la masă şi să scrie. În fiecare zi
şi-au găsit scuze: în primele două zile nu prea aveau despre ce să scrie fiind
puţine întâmplările, iar din a treia zi erau ocupaţi unii cu alţii. Ori aveau
de jucat un meci de fotbal, ori de urcat un munte, ori de cântat o melodie sau
de dansat la discotecă. Aşa că organizatorul s-a apucat să scrie el singur
despre cele trăite în cea de-a patra Şcoală de vară „Al. Mocioni” pentru că
tinerii din Ungaria şi Serbia erau ocupaţi unii cu alţii, înnodând noi
prietenii, care sperăm vor dura mulţi-mulţi ani de acum înainte.
Primele emoţii desenate pe drapelul taberei
Scopul Şcolii de vară care poartă numele marelui luptător pentru
drepturile românilor din Banat şi Transilvania, Alexandru Mocioni, a fost
acelaşi şi anul acesta: stabilirea legăturilor între tineri români din Ungaria
şi Serbia, eliminarea distanţelor, a prejudecăţilor, perfecţionarea limbii
române şi întărirea sentimentului identitar românesc. Figura emblematică a lui
Alexandru Mocioni a fost aleasă pentru această tabără din motivul că acest mare
om politic al secolului al XIX-lea a fost un adevărat luptător atât pentru
drepturile românilor din Banat şi Transilvania, cât şi a românilor din Ungaria
de azi.
În prima zi de tabără, copii au învăţat despre istoria noastră comună,
s-au cunoscut între ei printr-o creaţie comună: fiecare a contribuit cum a
ştiut el mai bine la realizarea drapelului taberei, prin desenat, amprentat,
colorat. Acesta a fost apoi afişat în sala de mese pe tot parcursul taberei.
Lecţii
despre istorie, limbă şi identitate comună
Tematica şcolii de vară a fost alcătuită pentru
nivelul copiilor de 10–16 ani, ţinând cont de diferenţele de pregătire şi de
cunoaştere a limbii române a copiilor din diferitele comunităţi de români. Unul
dintre criteriile de participare la această tabără a fost cunoaşterea limbii
române. Spre marea bucurie a organizatorilor, după legarea prieteniilor, au
căzut şi cele mai solide bariere lingvistice, tinerii recunoscând că au o
singură limbă comună: româna.
Tabăra fiind organizată şi în acest an în
staţiunea Moneasa, nu se putea ca să nu înceapă cu o drumeţie în pădurile şi
dealurile înconjurătoare. Zilele următoare am făcut cunoştinţă cu flora şi
fauna caracteristică acestei zone, ne-am umplut plămânii cu aer bogat în ioni
şi ozon, am făcut 10 kilometri pe jos numai pentru a vedea cariera de marmură,
am urcat la Peştera Liliecilor.
Tinerii au participat şi de această dată la
cursuri tematice, susţinute de profesori de română. Au învăţat despre
principalele evenimente istorice româneşti, au ascultat poveşti despre
domnitorii şi voievozii românilor, au însuşit informaţii despre originea limbii
române, dar au discutat despre origini, despre identitate, despre sentimente
faţă de neam, ţară, credinţă, etc.
O bucăţică de Românie închisă în
borcane
În după amiezile caniculare s-au ţinut şi programe
mai lejere. Copiii au făcut cunoştinţă cu arta olăritului, iar după o
demonstraţie şi-au putut încerca fiecare talentul de a face oale, vaze sau
farfurii. La finalul taberei, fiecare copil a primit un ulcior de la meşterul
olar Raul Bocşe.
Înainte de a pleca la munte, fiecare copil a
primit un borcănel cu capac, care a fost etichetat cu inscripţia „O bucăţică de
Românie”, în care în timpul drumeţiilor au adunat pietricele, flori şi frunze,
cum acasă la ei nu se găsesc, pentru a duce acasă un pic de pământ românesc.
Aranjamentele borcănelelor au fost jurizate la încheierea taberei, fiecare
luând, bineînţeles, locul întâi.
În cursul taberei, copiii şi-au umplut timpul liber
cu meciuri de fotbal, badminton sau volei, plimbări prin staţiune sau
distracţie la terenul de joacă.
Multă-multă muzică şi un imn al
taberei
Anul acesta aşa s-a nimerit că au venit în
tabără mai mulţi copii care cântă la chitară, prin asta fiind garantată veselia
şi buna dispoziţie în fiecare seară. În prima seară am învăţat să cântăm şi un
imn al taberei, al cărui refren sună aşa: „Noi credem în prietenie/ noi credem
într-un gând curat/ şi-odat cu noi o lume ştie/ la munte totu-i minunat.”Cu foc
de tabără sau fără foc, copiii se adunau în jurul chitărilor şi cântau, cântau…
în româneşte sau în engleză, cum le venea. Concertele în aer liber repede se
transformau în discotecă şi dans până la miezul nopţii. În
Iar aşa cum este normal la copiii de azi, noile
prietenii au fost imortalizate prin selfie-uri afişate pe Facebook. Prieteniile
legate la Moneasa în vara anului 2016 trăiesc şi se dezvoltă mai departe pe
reţelele de socializare.
E.
Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu