Şcoala de vară „Al. Mocioni” 2016 cu multă muzică, drumeţii şi veselie - O tabără dedicată copiilor români din Ungaria şi Serbia

Pentru a patra oară consecutiv, şi în vara anului 2016 am reuşit să organizăm Şcoala de vară „Alexandru Mocioni” pentru copiii români din Serbia şi Ungaria, datorită sprijinului financiar pe care Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria l-a obţinut printr-un proiect câştigat la Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, din Bucureşti. Tabăra organizată în perioada 1–6 iulie 2016 a cuprins de această dată, pe lângă cursurile despre istoria, limba şi identitatea românească, şi foarte multă muzică, drumeţii în munţii Codru Moma din jurul staţiunii Moneasa şi fotbal, discotecă, voie bună.


Mai jos ar trebui să urmeze compunerile copiilor participanţi la şcoala de vară despre experienţele trăite în tabără, dar nici cel mai sever organizator nu a putut să-i convingă să stea la masă şi să scrie. În fiecare zi şi-au găsit scuze: în primele două zile nu prea aveau despre ce să scrie fiind puţine întâmplările, iar din a treia zi erau ocupaţi unii cu alţii. Ori aveau de jucat un meci de fotbal, ori de urcat un munte, ori de cântat o melodie sau de dansat la discotecă. Aşa că organizatorul s-a apucat să scrie el singur despre cele trăite în cea de-a patra Şcoală de vară „Al. Mocioni” pentru că tinerii din Ungaria şi Serbia erau ocupaţi unii cu alţii, înnodând noi prietenii, care sperăm vor dura mulţi-mulţi ani de acum înainte.









Primele emoţii desenate pe drapelul taberei
Scopul Şcolii de vară care poartă numele marelui luptător pentru drepturile românilor din Banat şi Transilvania, Alexandru Mocioni, a fost acelaşi şi anul acesta: stabilirea legăturilor între tineri români din Ungaria şi Serbia, eliminarea distanţelor, a prejudecăţilor, perfecţionarea limbii române şi întărirea sentimentului identitar românesc. Figura emblematică a lui Alexandru Mocioni a fost aleasă pentru această tabără din motivul că acest mare om politic al secolului al XIX-lea a fost un adevărat luptător atât pentru drepturile românilor din Banat şi Transilvania, cât şi a românilor din Ungaria de azi.
În prima zi de tabără, copii au învăţat despre istoria noastră comună, s-au cunoscut între ei printr-o creaţie comună: fiecare a contribuit cum a ştiut el mai bine la realizarea drapelului taberei, prin desenat, amprentat, colorat. Acesta a fost apoi afişat în sala de mese pe tot parcursul taberei.








Lecţii despre istorie, limbă şi identitate comună
Tematica şcolii de vară a fost alcătuită pentru nivelul copiilor de 10–16 ani, ţinând cont de diferenţele de pregătire şi de cunoaştere a limbii române a copiilor din diferitele comunităţi de români. Unul dintre criteriile de participare la această tabără a fost cunoaşterea limbii române. Spre marea bucurie a organizatorilor, după legarea prieteniilor, au căzut şi cele mai solide bariere lingvistice, tinerii recunoscând că au o singură limbă comună: româna.
Tabăra fiind organizată şi în acest an în staţiunea Moneasa, nu se putea ca să nu înceapă cu o drumeţie în pădurile şi dealurile înconjurătoare. Zilele următoare am făcut cunoştinţă cu flora şi fauna caracteristică acestei zone, ne-am umplut plămânii cu aer bogat în ioni şi ozon, am făcut 10 kilometri pe jos numai pentru a vedea cariera de marmură, am urcat la Peştera Liliecilor.
Tinerii au participat şi de această dată la cursuri tematice, susţinute de profesori de română. Au învăţat despre principalele evenimente istorice româneşti, au ascultat poveşti despre domnitorii şi voievozii românilor, au însuşit informaţii despre originea limbii române, dar au discutat despre origini, despre identitate, despre sentimente faţă de neam, ţară, credinţă, etc.


O bucăţică de Românie închisă în borcane

În după amiezile caniculare s-au ţinut şi programe mai lejere. Copiii au făcut cunoştinţă cu arta olăritului, iar după o demonstraţie şi-au putut încerca fiecare talentul de a face oale, vaze sau farfurii. La finalul taberei, fiecare copil a primit un ulcior de la meşterul olar Raul Bocşe.
Înainte de a pleca la munte, fiecare copil a primit un borcănel cu capac, care a fost etichetat cu inscripţia „O bucăţică de Românie”, în care în timpul drumeţiilor au adunat pietricele, flori şi frunze, cum acasă la ei nu se găsesc, pentru a duce acasă un pic de pământ românesc. Aranjamentele borcănelelor au fost jurizate la încheierea taberei, fiecare luând, bineînţeles, locul întâi.
În cursul taberei, copiii şi-au umplut timpul liber cu meciuri de fotbal, badminton sau volei, plimbări prin staţiune sau distracţie la terenul de joacă.




Multă-multă muzică şi un imn al taberei

Anul acesta aşa s-a nimerit că au venit în tabără mai mulţi copii care cântă la chitară, prin asta fiind garantată veselia şi buna dispoziţie în fiecare seară. În prima seară am învăţat să cântăm şi un imn al taberei, al cărui refren sună aşa: „Noi credem în prietenie/ noi credem într-un gând curat/ şi-odat cu noi o lume ştie/ la munte totu-i minunat.”Cu foc de tabără sau fără foc, copiii se adunau în jurul chitărilor şi cântau, cântau… în româneşte sau în engleză, cum le venea. Concertele în aer liber repede se transformau în discotecă şi dans până la miezul nopţii. În
Iar aşa cum este normal la copiii de azi, noile prietenii au fost imortalizate prin selfie-uri afişate pe Facebook. Prieteniile legate la Moneasa în vara anului 2016 trăiesc şi se dezvoltă mai departe pe reţelele de socializare.

E. Şimon

Comentarii