„Icoana din casă este o mărturisire a credinţei în Dumnezeu” - Crezul unui tânăr colecţionar de icoane ortodoxe din Jula
Vineri, 29 mai, la Centrul de Documentare
şi Informare al AŢRU a avut loc vernisajul unei expoziţii de icoane pe lemn, cuprinzând
colecţia particulară de icoane a lui Gavril
Gurzău, un tânăr român din Jula, originar din Micherechi. Cu aceeaşi
ocazie, pr. Petru Puscaş, parohul
Bisericii „Sf. Parascheva” din Jula, şi-a lansat volumul cu titlul „Contribuţii
la studiul istoriei religiilor, în sfera culturală maghiară”, care conţine,
practic, teza sa de doctorat.
Lansarea volumului a avut loc la Centrul
Cultural Românesc din Jula, după vernisarea expoziţiei de la Centrul de
Documentare, unde au fost expuse alte icoane din colecţia domnului Gurzău,
icoane de mare valoare cumpărate de la diferiţi iconari şi din locuri diferite,
cum ar fi mănăstiri din România, mănăstiri de pe Muntele Athos şi chiar de la
Ierusalim, etc. Cele două manifestări din locaţii diferite au fost organizate
de Centrul de Documentare al AŢRU şi revista „Cronica”, cu ajutor din partea
Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria şi a Autoguvernării Româneşti
din Jula.
La cele două evenimente, la care au
participat mulţi români din Jula, Micherechi, Chitighaz, dar şi din România,
Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan
şi-a exprimat bucuria pentru această manifestare dedicată icoanei ortodoxe, care
are în spate un colecţionar pasionat din Jula, un tânăr din comunitatea
românească din Ungaria, care a dorit ca icoanele sale să fie cunoscute şi de
către comunitatea românească, dar şi pentru evenimentul important oferit de
către preotul Petru Puşcaş, paroh la biserica Jula-Mică, care şi-a prezentat
volumul inedit despre cercetători din domeniul istoriei religiilor orientale,
care au trăit în Ungaria.
La eveniment a luat cuvântul şi prof. Călin
Bogătean, pictor, membru al Uniunii Artiştilor Profesionişti din România, care
a mărturisit că a ajuns pentru prima dată la Jula datorită domnului Gavril
Gurzău, care deţine mai multe icoane tradiţionale pictate de dânsul, lucrări
unicat de artă iconografică. Cu această ocazie, domnul Bogătean venit şi cu alte
icoane pe care le-a dăruit pentru PS Siluan, pentru Gavril Gurzău şi o icoană
cu Sf. Parascheva pentru parohia Jula-Mică.
Domnul Gabriel Gurzău a terminat Facultatea
de teologie în România, însă nu a devenit preot, viaţa i-a oferit altceva,
conduce o afacere în România, a lucrat şi pe vapoare de croazieră şi a colindat
lumea în lung şi în lat, a călătorit, a avut tot ce şi-a dorit, însă adevărata
fericire şi împlinire sufletească o are din momentul în care a reuşit să se
apropie mai mult de Dumnezeu. Despre acest lucru, Gavril Gurzău ne-a povestit
cu mare emoţie şi sinceritate.
– Cinstirea icoanelor nu este una
exagerată, ci, atunci când intrăm într-o biserică sau casă unde sunt icoane,
dăm şi noi înşine crezare cuvântului Sfântului Ioan Damaschin, care a spus: „Prin
icoanele vizibile suntem conduşi la contemplarea a ceea ce este divin şi
spiritual”. Domnule Gurzău, ce rol are icoana în viaţa dumneavoastră?
– Icoana nu poate lipsi din casa
creştinului. Prezenţa icoanei arată că acea casă este încreştinată, că familia
care locuieşte acolo este creştină. Icoana din casă este o mărturisire a
credinţei în Dumnezeu. Prima icoană am cumpărat-o atunci când am participat la
Muntele Athos, cu părintele Agapie Corbu, care a trăit câţiva ani acolo, la mai
multe privegheri. Atunci am simţit în sufletul meu o schimbare. E adevărat că
am făcut Facultatea teologică în România, dar am urmat în viaţă altceva. Am
lucrat mai mulţi ani pe vapoare de croazieră, am ajuns om de afaceri. Tot ce am
cerut de la Dumnezeu, El mi-a dat, însă pe lângă lucrurile materiale, bucuria
sufletească este mult mai importantă, iar acea bucurie îmi lipsea. Atunci, la
Athos am înţeles acest lucru, şi am început să-mi fac mai mult timp pentru
Dumnezeu. Am început să merg de câte ori am avut ocazia pe la mănăstiri, a
început să mă preocupe icoanele, şi am studiat mai mult viaţa sfinţilor.
Părinţii care trăiesc în Muntele Athos mi-au fost un exemplu şi viaţa mea a
luat de atunci un alt curs. De când mi-am comandat primele icoane şi le-am adus
în casa mea, căminul meu este mai cald, iar eu sunt mai liniştit. La Mănăstirea
Prodromu de la Muntele Athos am avut ocazia să mă închin la icoana făcătoare de
minuni, Prodromiţa, iar la slujbele de noapte am presimţit cum Maica Domnului
era acolo prezentă, ne binecuvântează şi ne dă o bucurie şi o căldură… De
atunci am început întotdeauna să-mi comand icoane, dacă plec la o mănăstire sau
plec undeva în lume, tot timpul caut o biserică sau o mănăstire şi mă interesez
care este istoria mănăstirii, ce sfânt ocrotitor are, lucruri de care mă ataşez
sufleteşte.
–
Deţineţi o însemnată colecţie de icoane de mare valoare. Ne-aţi mărturisit că acasă
aveţi în jur de 60, iar restul le ţineţi în biserica „Sf. Parascheva” din Jula.
Care este cea mai valoroasă din colecţie, spiritual vorbind?
–
De când a intrat în casa mea icoana Prodromiţa, comandată de mine la Iaşi, la
părintele Irineu Bălan, care a fost prezent la Jula recent cu atelierul de
icoane pe lemn, cursul vieţii mele a luat alt sens. După ce aceasta a intrat în
casa mea, l-am sunat pe părintele stareţ să-i mulţumesc pentru că de atunci mă
simt mult mai liniştit şi am scăpat de insomniile de care sufeream de multă
vreme. Am o sensibilitate faţă de Maica Domnului. Simt dragostea cu care ne
învăluie, de mai multe ori fiind pe Muntele Athos, m-am rugat Maicii Domnului
şi i-am simţit prezenţa în viaţa mea. De aceea, toate icoanele care o
simbolizează pe Maica Domnului sunt pentru mine foarte valoroase.
– Dacă aveţi icoane de pe mai multe
meleaguri, cred că fiecare are o istorie aparte şi de o importanţă deosebită
pentru dumneavoastră…
–
Am ajuns să cumpăr azi una, mâine alta şi actual mă pot mândri cu o
impresionantă colecţie de icoane. Sigur că fiecare este importantă în felul ei.
Înainte de a o cumpăra am obişnuit să mă informez despre istoricul fiecăruia,
sau să citesc acatistul Sfântului respectiv, şi într-adevăr fiecare icoană mă
leagă de ceva, de un loc anume, de un sfânt a cărui viaţă m-a impresionat,
sfinţi care şi-au dat viaţa pentru credinţă şi sunt în continuare prezenţi în
viaţa noastră şi ne ajută. Însă noi uităm de multe ori să-i cinstim şi să ne
rugăm fiind prinşi de lucrurile şi problemele din viaţa zilnică.
Sfinţii
ajută, de mai multe ori s-a dovedit acest lucru. Însă pentru aceasta este
nevoie de credinţă, măcar un stop de credinţă. În timpul copilăriei am fost
crescut de bunici în frica şi în evlavia lui Dumnezeu. Când eram copil, bunica
întotdeauna ne sfătuia că în viaţă dacă o să te sacrifici şi dai lui Dumnezeu
laudă şi pentru bine şi pentru rău, iar el o să-ţi îndrepte calea. Iar acum mă
gândesc de multe ori la vorbele bunicii. Acum, după ani de zile, cu experienţă
şi cu ajutorul lui Dumnezeu, după ce am trăit din plin şi am avut tot ce mi-am
dorit, pot să spun că pentru ochi este plăcută bogăţia materială, însă pentru
suflet e foarte rău. Acum, dimineaţa când mă trezesc, sunt bucuros, apreciez
anumite lucruri care vin de la bunul Dumnezeu. Natura e atât de frumoasă, şi
nici măcar nu o vedem. De multe ori se dovedeşte că suntem atât de slabi în
credinţă. Sunt foarte bucuros că după patru ani am progresat, am înţeles că noi
doar cerem de multe ori de la Dumnezeu, dar uităm să mulţumim. Spun acest lucru
pentru că am fost binecuvântat de Domnul să am bani, însă nu eram fericit.
Zilnic avem încercări, fiecare dintre noi avem crucea noastră, dar cu ajutorul Celui
de sus trecem peste toate. Dacă există frică şi iubire de Dumnezeu, restul le
lucrează El şi trebuie să ne lăsăm viaţa în voia Lui.
– Fiind om de
afaceri, după o zi sau o săptămână grea, ce simţiţi când intraţi acolo în „altarul”
din casa dumneavoastră, unde sunt puse icoanele?
–
Nu plec nicăieri până să nu mă rog. De multe ori prefer să mă trezesc mai
repede doar să-mi pot face rugăciunea înainte de plecare. Atunci omul simte că
intră într-o legătură cu Dumnezeu, cu sfinţii, şi ei conduc paşii omului. Pentru
că omul plănuieşte, dar Dumnezeu hotărăşte. Pentru mine, icoana este o legătură
cu divinitatea. Când vezi o icoană într-o casă, gândul îţi fuge imediat la
Dumnezeu sau la Maica Domnului sau la Sfântul din acea icoană. Prin sfinţi se
proslăveşte tot Dumnezeu. Deci, prin ei ne ducem cu gândul tot la Dumnezeu. Nu
pot să zic altceva decât că toată viaţa noastră trebuie să fim într-o strânsă
legătură cu Dumnezeu.
Anca
Butar
Comentarii
Trimiteți un comentariu