„Pentru mine cel mai important este copilul”

Zenadiei Minea i-a plăcut din totdeauna să se ocupe cu mititeii, îi plac poveştile şi partea mai colorată a vieţii, aşa că şi-a ales să fie educatoare. Zenadia este studentă în anul III la Institutul „Szent István” din Sarvaş, secţia educatoare de naţionalitate română. Spune că scopul ei este a fi educatoare, dar are şi un vis aparte în care tot cu copiii cei mici s-ar ocupa, deoarece copilul este fiinţa cea mai sinceră de pe acest pământ. Despre experienţele acumulate în timpul practicii finale la grădiniţa din Bătania şi despre subiectul lucrării sale de licenţă am stat de vorbă cu Zenadia la noi în redacţia, în timp ce se îngropa în zecile de Calendare româneşti şi în arhiva Foii.

– M-am născut la Sibiu, în România. Părinţii mei au divorţat, mama a venit în Ungaria să lucreze. Ne-am stabilit la Medgyesegyháza. Clasele 7–8 le-am făcut la şcoala generală românească din Jula, după care am urmat studiile medii tot în această instituţie, pe care le-am terminat acum trei ani, în 2009. După aceea am început studiile la Sarvaş, ca educatoare la secţia română.
Ne aflăm în perioada în care trebuie să-ţi faci practica pedagogică şi să-ţi întocmeşti lucrarea de licenţă. Cum ţi-a reuşit practica?
Partea mai impulsivă, ce nu-mi place mie, este să scriem caietul, dar în rest a fost o plăcere, o joacă, şi pentru mine a fost o recreaţie. Încă nu am stat atât de mult timp între copii şi îmi pare foarte rău că trebuie să-i părăsesc. E foarte plăcut să fii cu ei de dimineaţă până târziu după amiază. Pe lângă toate acestea mi-am dat seama totuşi că nu ştiam cum trebuie să predai o limbă străină la un copilaş.
– Ce subiect ţi-ai ales pentru lucrare şi ce te-a inspirat în alegerea temei?
– Subiectul meu este prezentarea grădiniţelor româneşti din Ungaria din 1945 până în zilele noastre. În acest titlu mare este un subtitlu: Joc, jucării, cântece în grădiniţe. Pentru că nu peste mult timp o să termin ca educatoare, pentru mine este foarte important să transmit mai departe limba română, tradiţiile şi valoarea că sunt român. Ca educatoare ce poate să mă intereseze mai bine decât grădiniţele româneşti. 


Unde ai început munca de cercetare?
Ca şi un începător m-am gândit să-mi fac o schiţă cum să fie lucrarea mea făcută. După ce mi-am dat seama că nu am materialele necesare pentru lucrare, schiţa a fost ruptă şi a trebuit să-mi schimb şi să-mi fac cu totul altfel lucrarea decât cum am gândit-o. Prima dată m-am dus la biblioteci şi m-am uitat în cărţi şi pe internet dacă găsesc istoria fiecărei grădiniţe. Problema a fost că mi-am dat seama că nu am nici un material, nici pe internet, dar nici în cărţi nu s-a scris despre istoria grădiniţelor româneşti din Ungaria. M-am gândit să mă deplasez la Jula, la Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, unde sub egida acestei instituţii culturale au apărut foarte multe cărţi în limba română. Iată că aici am găsit totuşi câteva informaţii.
Despre care grădiniţe doreşti să scrii?
Pentru mine este foarte importantă grădiniţa din Bătania, locul unde m-am făcut practica finală şi voi scrie despre grădiniţa din Jula, aceasta aflându-se în centrul comunităţii româneşti din Ungaria. Mai scriu încă despre Chitighaz şi despre Otlaca-Pustă unde, din nefericire, am auzit că s-a închis grădiniţa. Pentru mine este important să scriu despre această instituţie pentru că totuşi a avut un început şi îşi are sfârşitul în secolul XXI, când în loc să întărim învăţământul românesc an de an se închid definitiv porţile unor instituţii.
Cum prelucrezi tema propusă?
Pe parcurs mi-am dat seama că e şi rău dar e şi foarte bine pentru mine. Nu-mi place să stau lângă teancul de cărţi, să bat la calculator, după care să stau liniştită şi să zic că mi-am terminat lucrarea de diplomă. Mi-am dat seama că sunt foarte norocoasă pentru că pot să mă bazez pe unii informatori şi ei îmi dau informaţii din amintirile lor proprii.
Ce planuri ai pentru viitor? Ce faci dacă nu găseşti un loc de muncă la vreo grădiniţă românească?
Planul meu pentru o perioadă scurtă este să-mi găsesc un loc de muncă, dar din păcate aici nu am prea mari şanse. Însă nu vreau să fiu educatoare la o grădiniţă ungurească. Eu sunt româncă şi îmi place să mă duc la o grădiniţă românească pentru că acolo pot să vorbesc în limba mea. Am încă un vis de când eram mică: să mă ocup de copii orfani. Pentru mine cel mai important este copilul. Mai pură, mai naturală, mai sinceră fiinţă nu există pe această lume.
A. Cioca

Comentarii