„Îmi place să transmit tuturor bucuria de a trăi într-un univers plin de culoare…” - Interviu cu artistul plastic Maria Nedrău din Chitighaz

Arta pictoriţei Maria Nedrău din Chitighaz este expresia dorinţei de comunicare cu iubitorii de frumos, a dorinţei sale de a împărtăşi cu ei miracolele din compoziţiile sale. Maria Nedrău a fost atrasă de frumos încă din copilărie. De 30 de ani modelează şi formează şi micile vlăstare de la grădiniţa din localitate, unde lucrează ca educatoare. Pentru a-i cunoaşte mai bine gândirea artistică şi metodele de lucru, i-am adresat câteva întrebări, la care ne-a răspuns cu sinceritate.

– Aţi început să creaţi din pasiune, înaintând treptat spre profesionalism. Cum a decurs această evoluţie?

– De mic copil am avut înclinaţii spre creaţie. Primele îndrumări le-am primit de la profesorii mei de specialitate, iar mai târziu am fost ajutată de pictorul Kalcsó József din Chitighaz. Tehnica email am învăţat-o mai târziu la taberele de creaţie, de la doamna Megyeri Sándorné. Toţi aceşti îndrumători au ştiut să-mi insufle încrederea în mine şi în dorinţa de a descoperi acest univers plin de culoare şi mister. Nu a fost uşor să ajung aici, dar am învăţat că nu trebuie să renunţ niciodată la ceea ce ştiu să fac cel mai bine, şi anume să transmit celor din jurul meu bucuria de a trăi într-un univers plin de culoare. Însăşi profesia de educatoare pe care mi-am ales-o necesită creativitate, răbdare şi, mai ales, dragoste pentru copilaşi. Acelaşi lucru e şi cu arta.

– Culorile pe care le folosiţi sunt vii, au o sinceritate care transmite privitorului o stare pozitivă. Cum alegeţi culorile, de unde vă inspiraţi şi ce vă place mai mult să faceţi?

– Se pictează cu anumite metode şi multe tehnici care diferă între ele. Eu încerc să-mi etalez abilităţile cu tablouri în acuarelă, pictură în ulei şi tablouri în tehnica email, cea din urmă fiind profilul meu, o tehnică care necesită materiale speciale, cuptor pentru ardere (între 800–1000°C). etc. La toate aceste trei metode este nevoie de materiale diferite, de un standard şi cunoştinţe teoretice. Dacă tehnica necesară există, subiectele mă caută pe mine, în general ele vin de la sine sau din cele mai neaşteptate surse de inspiraţie. Sufletele noastre sunt înconjurate de un curcubeu, sunt pline de culoare, eu las doar acest curcubeu să vorbească.

Despre orginalitate, stil şi creaţie proprie putem vorbi doar atunci când autorul este în strânsă legătură cu materialul şi cu tema pe care şi-a ales-o. Originalitatea în exprimarea artistică este un element care se obţine de la sine atunci când autorul unei opere de artă se exprimă pe sine în modul cel mai sincer şi autentic, pentru că fiecare dintre noi avem o lume interioară infinit de bogată şi de variată, ceea ce ne face să devenim un unicat. Tablourile pe care le pictez sunt ipostaze din călătoriile mele, din mediul care mă înconjoară, îmi place să mă apropii de detalii, indiferent dacă privesc un peisaj sau o fiinţă umană, ele sunt cele care ne dezvăluie mici secrete care ne întregesc percepţia despre întreg.

– Aţi avut mai multe expoziţii. Cum v-aţi făcut cunoscute lucrările şi unde au fost acestea prezentate?

– Cele mai importante expoziţii le-am avut în satul meu natal, la Chitighaz, apoi la Aletea, Jula, Bichişciaba, Szeghalom, Szentes, Mezőkovácsháza, Orosháza, Budapesta, Mişcolţ, Székesfehérvár. Prima mea expoziţie a avut loc în anul 1987. Foarte multe lucrări de-ale mele au fost cumpărate de colecţionari de artă din Ungaria şi de peste hotare (Canada, Elveţia şi Germania). Cu o lucrare drăguţă (pictură în tehnica email), care reprezintă un clovn, am câştigat premiul de excelenţă şi premiu special la Expoziţia de Creaţie a Pedagogilor din Szentes.

– Creaţiile unui artist devin, cu timpul, propriile sale amintiri. Cu rare excepţii, lucrările unui artist sunt destinate vânzării. Care sunt sentimentele pe care le trăiţi atunci când vă despărţiţi de un tablou?

– De unele lucrări mă despart mai greu, de altele mai uşor, dar de fiecare dată când o fac, simt că lucrarea respectivă a intrat „pe mâini bune”.

– Prin elementele din lucrări, încercaţi în primul rând o comunicare emoţională cu privitorul sau este vorba mai degrabă de o simbolistică ce aşteaptă să fie văzută şi descifrată cu ochii minţii?

– Eu cred că „frumuseţea e în ochii celui ce priveşte”, de aceea ofer privitorului câte puţin din fiecare. Desigur există o simbolistică în pictura mea, dar aceasta se adresează atât minţii, cât şi sufletului.

Anca Butar