ORTODOXIA: Cuvânt către tineri: O gândire critică şi liberă – una dintre cele mai valoroase bogăţii pe care le putem avea

Ce ar putea un bătrân să sfătuiască pe un tânăr de astăzi? Pe unul ce cunoaşte tainele computerului de la cinci ani, pe unul ce vorbeşte engleza de la patru, pe unul ce ştie strofe întregi de Eminescu de la trei? Familia este aceea care îi ghidează primii paşi în lume, iar şcoala este aceea care-i arată rând pe rând să despartă pentru a învăţa, să focalizeze pentru a înţelege, să facă legături pentru a memora. Poate un sfat bun ar fi acela să facă ceea ce lumea azi nu mai preţuieşte şi nici o şcoală nu-l mai învaţă, şi anume să unească, să gândească, să raţioneze.

Sfântul Antonie cel Mare, în opera sa „Învăţături despre viaţa morală a oamenilor şi despre buna purtare” ne spune că „Oamenii se socotesc raţionali. Însă pe nedrept, căci nu sunt raţionali. Unii au învăţat cuvintele şi cărţile vechilor înţelepţi. Dar raţionali sunt numai aceia care au sufletul raţional, pot să deosebească ce este binele şi ce este răul, se feresc de cele rele şi vătămătoare sufletului şi toată grija o au spre cele bune şi folositoare.”

Am stat, am judecat şi cred că Sfântul Antonie cel Mare are dreptate. Dacă ne oprim o clipă din iureşul ameţitor în care ne petrecem viaţa şi observăm câte din faptele, cuvintele sau gesturile noastre sunt gândite, ca să nu mai spun închinate idealului de a face bine, vom remarca cu surpriză că aproape nimic din ceea ce facem nu este premeditat. Aproape întotdeauna reacţionăm conform prejudecăţilor, obişnuinţelor noastre, dar nu ne acordăm răgazul să şi gândim, şi asta arată că suntem mai apropiaţi animalelor care reacţionează instinctiv, decât speciei omului gânditor, înţelept, priceput – homo sapiens.

Astăzi, când ideologii se luptă pentru a ne cuceri minţile, iar agenţii propagandei corporatiste încearcă să ne înrobească sufletele, capacitatea de a raţiona, de a poseda o gândire critică şi liberă este una dintre cele mai valoroase bogăţii pe care le putem avea.

Tinereţea este anotimpul entuziasmului şi al acumulărilor. Personalitatea tânărului însetează după desăvârşire, curiozitatea este un foc nestins spre cunoaştere, cuminţenia şi bunăcuviinţa sunt fundamentul omeniei.

Sfatul meu pentru orice tânăr este de a învăţa a gândi, iar a gândi este o artă. Ca orice artă, şi aceasta presupune talent, talent pe care l-am primit în dar de la Dumnezeu ca potenţiale fiinţe raţionale, şi mult efort finalizat cu învăţare. Maeştrii care ne pot învăţa să gândim sunt bătrânii noştri, părinţii noştri, înţelepţii din vechime, fie ei filosofi, istorici, teologi sau literaţi. Să stăm cu ei de vorbă cât mai des, şi deşi de unii suntem despărţiţi de un arc peste timp, să-i ascultăm citindu-i. Putem alege din ideile lor pe cele care simţim că ni se potrivesc. În cuvintele lor putem afla răspunsuri la întrebările noastre, ni se pot naşte noi întrebări din răspunsurile lor, din gândurile lor ne putem impropria un set autentic de valori care să fundamenteze caracterul nostru de oameni liberi. Deschizând televizorul ne răsună în urechi cuvintele unor idioţi vânduţi. Să-i citim şi pe înţelepţi. Pe depravaţi îi putem vedea în orice clipă, în filme, în reclame. Să privim şi către sfinţi. Şi poate aşa vom învăţa să raţionăm, să judecăm, să deosebim binele de rău, adevărul de minciună, arta de kitch.

Eu cred că cea mai eficientă metodă de a educa pe cineva este aceea de a-l pune în contact cu valoarea, cu frumuseţea autentică. Din clipa în care a întâlnit-o, singur şi în modul cel mai natural va şti să o aleagă dintr-o inflaţie agresivă de urâţenie.

Mai dobândim ceva extrem de preţios când lepădăm lenea aceasta a minţii numită ignoranţă şi învăţăm a gândi: sentimentul că putem schimba ceva în lumea aceasta, că putem contribui prin aportul nostru la mai binele tuturor, şi putem şti că bogăţia aceasta nu ne poate fi luată de nimeni, chiar dacă suntem opriţi să vorbim ori ni se încătuşează mâinile. Puterea aceasta nu a putut-o înfrânge nici cea mai neagră dintre închisorile comuniste şi cred că nu o vor putea suprima nici porţile iadului.

Protos. David Pop